Ziditorul nostru
care ne-a creiat
Ne-a dat harul mântuirii în Isus Hristos
Mereu ajutorul Său în nevoi ne-a ajutat
Ca şi noi la rândul nostru să fim de folos.
Căci credinţa ne învaţă să ajutăm pe orişicine
Cum şi noi la rândul nostru prin El sântem
ajutaţi
Căci pe noi cei credincioşi ,ştim că credinţa ne ţine
Şi prin harul Său bogat sântem binecuvântaţi.
Întrun fel sântem lipsiţi,în alt fel le
avem pe toate
Nu ne pasă de ce vine Dumnezeu ne este Tată
Pâine vom avea pe masă,să ne-o dea,noi ştim că poate
Căci şi-n vremuri de răstrişte Dumnezeu ni se arată.
Ne hrăneşte ne îmbracă ţi ne ţine în picioare
Şi ne poartă pe aripi de vultur în Isus Hristos
Către locurile noi,pe a vieţii cale,unde-i
binecuvântare
Unde-i harul îndurării şi cerul e mai luminos.
De aceia prin credinţă, noi
mereu să-i mulţumim
Căci în El avem de toate şi orce ni-i dat deplin
Şi cu El pe alte trepte, prin credinţă ne suim
Ca în bucuria rugăciunii să strigăm cu toţi amin.
1În ziua Cincizecimii, erau toţi
împreună în acelaşi loc.2Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi
a umplut toată casa unde şedeau ei.3Nişte
limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una
pe fiecare din ei.4Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi
au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să
vorbească.5Şi se aflau atunci în Ierusalim
iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.6Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas
încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.7Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia
care vorbesc nu sunt galileeni?8Cum,
dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am
născut?9Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din
Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,10Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din
Roma, iudei sau prozeliţi,11cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile
minunate ale lui Dumnezeu!”12Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii:
„Ce vrea să zică aceasta?”13Dar
alţii îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!”14Atunci Petru s-a sculat în picioare, cu cei unsprezece, a ridicat
glasul şi le-a zis: „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să
ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele!15Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este
decât al treilea ceas din zi.16Ci
aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:17„În
zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură;
feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii,
şi bătrânii voştri vor visa vise!18Da,
chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din
Duhul Meu şi vor proroci.19Voi
face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un
vârtej de fum;20soarele se va preface în întuneric,
şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi
strălucită.21Atunci oricine va chema Numele
Domnului va fi mântuit.”
Cuvântarea lui Petru
22Bărbaţi israeliţi, ascultaţi
cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră
prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu
prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi;23pe
Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai
dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor
fărădelege.24Dar Dumnezeu L-a înviat,
dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de
ea.25Căci David zice despre El: „Eu
aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să
nu mă clatin.26De aceea, mi se bucură inima şi mi
se înveseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde:27căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor şi nu vei îngădui
ca sfântul Tău să vadă putrezirea.28Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii şi Mă vei umple de bucurie cu
starea Ta de faţă.”29Cât despre patriarhul David, să-mi
fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi
mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi.30Fiindcă David era proroc şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu
jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de
domnie,31despre învierea lui Hristos a
prorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul Lui nu va fi lăsat în Locuinţa
morţilor şi trupul Lui nu va vedea putrezirea.32Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai
Lui.33Şi acum, odată ce S-a înălţat prin
dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat
ce vedeţi şi auziţi.34Căci David nu s-a suit în ceruri,
ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta
Mea,35până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi
sub picioarele Tale.”36Să ştie bine, dar, toată casa lui
Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi
răstignit voi.”
Cei dintâi creştini
37După ce au auzit aceste cuvinte, ei
au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli:
„Fraţilor, ce să facem?”38„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în
Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul
Sfântului Duh.39Căci făgăduinţa aceasta este pentru
voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de
mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”40Şi,
cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din
mijlocul acestui neam ticălos.”41Cei
ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul
ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.42Ei
stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii
şi în rugăciuni.43Fiecare era plin de frică, şi prin
apostoli se făceau multe minuni şi semne.44Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de
obşte.45Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi
banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.46Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau
pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.47Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi
Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.
Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus
Hristos,din care îşi trage numele orice
familie, în ceruri şi pe pământ,şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă
întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru,aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă;
Darurile duhovniceşti ne sânt date să slujim Cu râvnă şi cu căldură CuvântulTău să îl vestim Să descoperim prin Duhul cei ascuns şi cei secret Şi să luminăm viaţa întrun mod cât mai direct.
Să le spunem altora ce nu ştiu ei despre ei Şi adevărul Lui Hristos să pătrundă şi-n palat şi în bordei Să lăsăm din nou speranţa în toţi cei înlăcrimaţi Să se bucure acuma că de sus sânt ajutaţi.
Darurile duhovniceşti viaţa ne-o împrospâtează Ca o alifie sfântă rănile ni le tratează Sentimentele rânite vindecă să nu mai doară Şi ne face iarăşi viaţa cum era odinioară,
Fără nori ,fără prăpăstii,fără ape învolburate Fără grijurile zilei, fără ziduri de păcate Căci Isus Hristos pe cruce a murit,şi a înviat Ca orcine care crede azi să fie ajutat.