Ochii
Şi Dumnezeu* i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea.
Ionatan nu ştia de jurământul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână, l-a vârât într-un fagure de miere şi a dus mâna la gură, şi ochii i s-au luminat.
Samuel a zis: „Când* erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel şi nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel?
Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea* şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul* nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii*, dar Domnul Se uită la inimă*.”
Vreau să mă arăt şi mai de nimic decât de data asta şi să mă înjosesc în ochii mei, totuşi voi fi în cinste la slujnicele de care vorbeşti.”
Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care* de foc împrejurul lui Elisei.
Când au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora să vadă!” Şi Domnul le-a deschis ochii şi au văzut că erau în mijlocul Samariei.
Şi totuşi Domnul Dumnezeul nostru S-a îndurat de noi, lăsându-ne câţiva oameni scăpaţi şi dându-ne un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca să ne lumineze* ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei noastre.
Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel* cu ochii plecaţi.
Mi se topesc ochii* de suferinţă; în toate zilele Te chem*, Doamne, şi-mi întind* mâinile spre Tine!
Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!
Abate-mi* ochii de la vederea* lucrurilor deşarte, înviorează-mă* în calea Ta!
Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor şi ochii roabei la mâna stăpânei ei, aşa se uită ochii noştri la Domnul Dumnezeul nostru, până va avea milă de noi.
Ochii* tuturor nădăjduiesc în Tine, şi Tu* le dai hrana la vreme.
Ochii tăi să privească drept şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta!
ochii* trufaşi, limba* mincinoasă, mâinile* care varsă sânge nevinovat,
Înţeleptul* îşi are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric. Dar am băgat de seamă că şi unul, şi altul au aceeaşi* soartă.
Ce frumoasă* eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă* de capre, poposită pe coama muntelui Galaad.
Ochii* lui sunt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor, scăldaţi în lapte şi odihnindu-se în faţa lui plină.
Abate-mi* ochii de la vederea* lucrurilor deşarte, înviorează-mă* în calea Ta!
Dacă ne doare* inima, dacă ni s-au întunecat* ochii,
Pentru că* îşi deschide ochii şi se abate de la toate fărădelegile pe care le-a săvârşit, va trăi şi nu va muri.
Ochii Tăi sunt aşa de curaţi* că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum* ai putea privi Tu pe cei mişei şi să taci când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el?
Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe*? Aceştia şapte vor privi cu bucurie cumpăna în mâna lui Zorobabel. Aceştia şapte sunt ochii* Domnului, care cutreieră tot pământul.”
Dar iată urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele care vor lupta împotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor şi le va putrezi limba în gură.
Noul Testament
Atunci S-a atins de ochii lor şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!”
Şi li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul şi le-a zis: „Vedeţi* să nu ştie nimeni.”
Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veţi* auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea.’
Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns* tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.
Dar ferice* de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud!
Şi, dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei.
„Doamne”, I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!”
Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor şi îndată orbii şi-au căpătat vederea şi au mers după El.
Isus le-a zis: „N-aţi* citit niciodată în Scripturi că: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri’?
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că* voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi, de aceea veţi lua o mai mare osândă.
S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn.
El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer şi a rostit binecuvântarea*. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a împărţit la toţi.
Apoi, S-a întors spre ucenici şi le-a spus deoparte: „Ferice* de ochii care văd lucrurile pe care le vedeţi voi!
şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
Dar ochii* lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
După ce a zis aceste vorbe, a* scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta
Iarăşi l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?”
„Aici* este mirarea”, le-a răspuns omul acela, „că voi nu ştiţi de unde este, şi totuşi El mi-a deschis ochii.
De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.
Saul s-a sculat de la pământ şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc.
Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat.
ca să* le deschizi ochii, să* se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să* primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea* împreună cu cei* sfinţiţi.’
V-am scris cu multă mâhnire şi strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi, nu* ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare pe care o am faţă de voi.
şi nu facem ca Moise, care* îşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător*.
şi să vă lumineze ochii* inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea* chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii* Lui în sfinţi
Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi şi* urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.”
Dar cine nu are aceste lucruri este* orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţit* de vechile lui păcate.
Dar cine nu are aceste lucruri este* orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţit* de vechile lui păcate.
Dar cine nu are aceste lucruri este* orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţit* de vechile lui păcate.
Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au* inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!
Dar cine urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă* în întuneric şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.
Capul şi părul* Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada, ochii* Lui erau ca para focului,
te sfătuiesc să* cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti, şi haine* albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale, şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
Văd
arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face’?
Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!
Harpa* şi alăuta, timpanul, flautul şi vinul le înveselesc ospeţele, dar nu iau seama la lucrarea* Domnului şi nu văd lucrul mâinilor Lui.
De aceea mi s-a umplut inima* de nelinişte, m-apucă durerile*, ca durerile unei femei când naşte. Zvârcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd.
Este Casa aceasta*, peste care este chemat Numele Meu, o peşteră* de tâlhari înaintea voastră? Eu Însumi văd lucrul acesta”, zice Domnul.
Totuşi sunt nişte câini* lacomi, care nu se mai satură*. Sunt nişte păstori care nu pot pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere.
Poate cineva să stea într-un loc ascuns* fără să-l văd Eu?”, zice Domnul. „Nu umplu* Eu cerurile şi pământul?”, zice Domnul.
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Vai de prorocii fără minte, care umblă după duhul lor şi nu văd nimic!
Şi*, drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii* văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor* li se propovăduieşte Evanghelia.
El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca, măcar că* văd, să nu vadă şi, măcar că aud, să nu înţeleagă.”
Pentru că noi nu ne uităm* la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.
Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile* nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.
Prin credinţă pricepem că lumea* a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.
Norodul* acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu