Odihna

Când suntem  trudiți și împovărați

Odihna noi ne căutăm, în această lume

Noi, prieteni credincioși, surori și frați

Oare cine poate acum, să ne îndrume?

Domnul Isus, vă spune blând, ca să știți

La El găsim odihna, și suntem eliberați

La El să vină toți cei ce sunt acum trudiți,

La El să vină toți cei ce sunt împovărați.

 

Avem nevoie mereu de odihnă, și afară

Și în interiorul nostru, atât zbuciumat,

În locul unde ne-ai așezat,  aici în țară

Dar și-n sufletul nostru, trudit și deprimat.

 

Când suntem cuprinși de griji de tulburări

Și stresul viclean ,zilnic la ușă ne pândește,

Să ne atace deodată, în diverse împrejurări

Te rugăm Doamne Isuse ,la noi privește.

 

Și vin-o acum, cu pacea Ta cea roditoare,

Să trăim mereu în neprihănirea cerută,

Ca să avem și noi, în noi, iarăși valoare

Vin-o Doamne Isuse, și prin har, ne ajută.

 

Păzește-ne de poporul rău, ce stăpânește,

Fără Tine ,popor lingușitor și mofturos,

Și care în numele dreptății ne asuprește,

Și-n urma lui lasă un gemăt dureros.

 

Păzește-ne Doamne de acele neamuri rele

Care nu-ți lasă sufletul trist, să fie liniștit

Și-ți pun cei asupritori, poverile cele grele

Și prin poftele  pământești te țin ispitit.

 

Ca să -ți facă să ai o inima fricoasă,

Ochii tăi lâncezi și sufletul tău îndurerat.

Păzește-ne și de puterea lor religioasă,

Ce ne lasă sufletul amărât și tulburat.

 

Doamne Isuse, Tu ne ești Bunul Păstor,

Ce ne duci la ape curate, ce odihnă ne dă,

Tu ne păstorești, și nu îți lași al Tău popor,

În lumea aceasta păcătoasă, să se piardă.

 

Ne îngrijești bine, și ne ții în neprihănire,

Nu ne lași lipsiți în viață, să stăm în sărăcie,

Și ne faci sfinți și roditori în omenire,

Să avem odihnă și liniște pe vecie.

                     31.03.2025

 

            Stropii blânzi de ploaie

 

 

Se bucură pământul iar, de ploi de har, ce vin de sus

Când cerul se revarsă ades, în stropi blânzi de ploaie

Când se înalță Sfântul Dumnezeu, prin Domnul Isus

Iar stricăciunea-i arsă și neprihănirea iarăși e vioaie.

 

Păcatul se destramă, cu a lui culori de oferte vestejite

Cu toți ai ei servitori, ce rămân rușinați, în a lor fapte

Puterea răului se sfarmă, cu mâinile ei negre, mânjite.

Gem ai lumii asupritori, și strigă, gâfâind în noapte.

 

Tot răul se distruge, cad zidurile negre de păcate,

Și nu-i nici o scăpare, ca răul din nou să rodească

Dar pentru cel ce fuge, poate e scăpare în noapte!?

Că-i zarvă între popoare, și vor toți, bine să trăiască.

 

Și totuși chemarea sfântă, iarăși se aude ,se vestește

Rămâne și azi în picioare, Cuvântul D-lui Dumnezeu

Și dacă firea este înfrântă, El biruința ne-o pregătește

Ești scăpat de vătămare și binecuvântat rămâi mereu.

 

Cere-i Domnului iertare, să birui tot ce-ți stă înainte

El să îți de-a mântuirea în această vreme de încercări

Și în lumea muritoare, să ai parte de promisiuni sfinte

Tu să primești nemurirea, umblând pe a Domnului cărări

                                               08.03.2022

 

 

123